sursa Gandul: Raul Florea
O cratimă şi o bătaie pe umăr: atât au fost dispuşi să ofere “ayatolacii” pedelişti intelectualilor copţi la Bruxelles, care visau deja la un partid bazat pe “civilitate” şi “finanţare decentă”. Singura schimbare pe care Partidul Democrat Liberal o va avea, începând cu acest an, va fi înlocuirea nucleului dur PD-L, cu nucleul dur PDL, modificare făcută parcă pentru a întregi ironia cu care gruparea Videanu-Blaga-Berceanu tratează aripa reformistă, care-i are ca portavoce pe eurodeputaţii Cristian Preda şi Monica Macovei.
Respingerea oricărei încercări de schimbare a croielii vechi cu una de tip european nu va atrage însă nicio mişcare de revoltă în partidul monolit. Cei care în urmă cu două săptămâni dădeau drept “o prostie” alegerea pe listă pleacă acum capul, ascunzându-se după principiul: majoritatea decide. Cazul lui Cristian Preda va rămâne, cu siguranţă, un exemplu ce va fi dat în viitor pentru orice tentativă de înlocuire a jeep-ului cu troleibuzul. “Intelectualul lucid”, care a cerut o reprezentare la vârf, bazată pe profesionalism şi nu pe portofel, pare acum un Luther năuc, a cărui tentativă reformistă nu a avut succes şi ale cărui zece teze au fost bătute în zadar pe poarta sediului din Modrogan. Odată înlăturate şi mofturile reformiste, totul intră în linie dreaptă.
De la croirea unei structuri cu patru primvicepreşedinţi la vârf, până la alegerea pe liste, semnalul pe care PD-L îl transmite este că, pe de o parte, nu îşi asumă nici cel mai mic risc ca cineva “cu greutate” să rămână pe dinafară, iar, pe de altă parte, că cel mai bine este ca lista să fie întocmită, în linişte, de cel la care duc toate drumurile, schemele şi aripile din partid. Faptul că Traian Băsescu va scrie cu propria mână componenţa care va conduce PDL-ul în următorii ani ar trebui să le dea, însă, de gândit până şi adepţilor înflăcăraţi ai “băsescianismului”, lăsaţi fără măcar o mimare a competiţiei în partid. Cu atât mai mult cu cât, formula cu cei cei patru “primi” pe care va merge partidul nu rezolvă nici problema găsirii unui succesor al lui Băsescu.
Pe Falcă îl trage la fund dosarul de la DNA, Stolojan nu aduce nimic nou, în timp ce Videanu numai cu simpatia populară nu se poate lăuda. Mai rămâne varianta Flutur, omul care nu crâcneşte în front şi a cărui imagine e oarecum neutră în mentalul electoratului. Cât despre Elena Udrea, până să ajungă candidat la preşedinţie are de trecut un prim test al consecvenţei. În urmă cu o săptămână spunea răspicat că nu va candida nici în ruptul capului la funcţia de primvicepreşedinte. Mai are la dispoziţie vreo două luni pentru a arăta că nu se va lăsa pradă răzgândirilor de ocazie. Sau, în caz contrar, poate că va putea argumenta, după logica partidului, că o declaraţie făcută în calitate de lider al PD-L, nu e totuna cu cea făcută din postura de lider al PDL.
