Old witch hat's Blog

Mi-ar placea sa revad, pentru a 9-a oara, Splendoare in iarba. Dar de data aceasta, cu Motanul.

Drama lui Deanie Loomis m-a impresionat de prima data cand am vazut filmul si am simtit o empatie de neinteles fata de acest personaj (cu toate ca nu suferisem din dragoste pana atunci).

Pentru cei care nu au vazut filmul inca, Deanie Loomis (interpretata de frumoasa Natalie Wood) traieste o frumoasa poveste de dragoste cu Bud Stamper (un Warren Beatty foarte tanar), care provine dintr-o familie prospera si sta sub autoritatea unui tata sever si care nu concepe o alta parere decat a sa. Desi neprihanita si inocenta, Deanie nu vrea sa il piarda pe Bud. Ar accepta orice din partea lui, ar face orice doar pentru ca dragostea lor sa dainuiasca. Astfel, cand tatal lui Bud ii pune conditii (aceea de a gasi fete de “alta conditie”, de a termina facultatea la Yale inainte de a se casatori), el este de acord cu o separare temporara.

Deanie isi pierde mintile. Pentru dragostea ei, neintinata pana la sfarsitul filmului, este gata de sacrificii supreme. Mai intai, incearca sa se sinucida si este internata intr-un sanatoriu timp de doi ani si jumatate. Face tratamente psihiatrice, evolueaza bine, insa nu isi poate uita dragostea pentru Bud. Chiar dupa ce iese si il descopera pe acesta casatorit, pe cale de a avea cel de-al doilea copil, incearca sa reinnoade vechea lor poveste. Aproape ca reuseste, poate chiar o face, dar sfarsitul filmului apare si ne determina, pe noi, spectatorii, sa ne imaginam urmarea. Mi-as fi dorit sa fie impreuna si dupa “the end”.

O poveste despre dragoste si de dragoste. Doi interpreti deosebiti, mai cu seama Natalie Wood. O frumusete rapitoare si o interpretare minunata…

Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi

Splendoarea-n iarba traita de noi doi

Nu vom jeli a florii maretie

Putere vom gasi in amintirea-i vie.